OK
X
restrângere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (restrânge)
1.
acțiunea
de
a
(se)
restrânge
și
rezultatul
ei;
limitare,
mărginire;
îngrădire,
restricție.
2.
(loc.
adj.)
fără
~
=
fără
restricții;
întreg,
deplin.
boicot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boycott)
1.
mijloc
de
constrângere
constând
în
întreruperea
organizată
a
relațiilor
economice,
politice
etc.
cu
o
țară,
cu
o
întreprindere
etc.,
în
semn
de
protest.
carcafung
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. cargue fond)
1.
parâmă
care
se
fixează
pe
marginea
întinsă
a
unei
vele,
pentru
strângerea
acesteia.
cargabas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cargue basse)
1.
(mar.)
manevră
curentă
de
strângere
a
velelor.
coalescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coalescence)
1.
(biol.)
concreștere,
sudare
a
două
organe
învecinate.
2.
strângere
împreună
a
picăturilor
dintr-o
emulsie
a
particulelor
dintr-o
suspensie.
3.
contracție
a
două
sau
mai
multe
elemente
fonice
într-unul
singur.
coercitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coercitif)
1.
care
are
puterea
sau
dreptul
de
a
constrânge.
2.
care
exercită
o
constrângere;
constrângător.
3.
câmp
~
=
intensitatea
câmpului
magnetic
la
care
se
anulează
magnetizația
unui
corp
feromagnetic.
coerciție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coercition, lat. coercitio)
1.
constrângere
(mai
ales
pentru
a
impune
respectarea
obligațiilor
legale).