Dictionar

Rezultate secundare (Strădui,):

Străduitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (strădui + -tor)

1. care se străduiește, care își toată osteneala realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic.


Baschetbal

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)

1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.

2. (var.) (înv.) basket-ball.


Conştiincios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. consciencieux)

1. care este scrupulos; care este harnic, meticulos; care își face datoria; corect, cinstit.

2. care se străduiește se conformeze cu scrupulozitate cerințelor conștiinței morale sau profesionale.

3. care este făcut cu conștiință, cu aplicare și minuțiozitate; făcut cu scrupulozitate.

4. (antonim) neconștiincios.


Descriptiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. descriptif, lat. descriptivus)

1. care descrie; care conține o descriere; descriptic.

2. care acordă o mare importanță descrierii, care se străduiește descrie pentru a produce un efect.

3. (literatură) reprezentând oamenii sau lucrurile prin trăsăturile lor exterioare.

4. (expr.) geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește un mod de reprezentare plană a spațiului.

5. (lingvistică) care urmărește descrie utilizarea efectivă, fără judecată normativă.

6. (substantivat) document care oferă o descriere detaliată a lucrărilor avute în vedere.


Efort

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effort)

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforţare, străduinţă.

2. (fiz.) rezultantă a forţelor inferioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.


Fruct

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fructus)

1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod.

2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu.

3. (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc.

4. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție.


Integrist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intégriste)

1. adj. care se referă la integrism; care este un susținător al integrismului.

2. s.m.f. adversar al modernismului care se străduiește mențină și apere integritatea credinței, doctrinei și tradiției.

3. (prin ext.) cel care se opune progresismului.