Dictionar

Rezultate secundare (Strălucitor,):

A giorno

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a giorno)

1. caracterizează un iluminat la fel de strălucitor ca lumina zilei, ca ziua.

2. luminat a ~ = luminat cu lămpi multe.


Ceriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérium)

1. metal strălucitor, moale şi ductil, din familia lantanidelor.


Crisomelide

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysomélides)

1. pl. familie de insecte coleoptere strălucitor colorate, pe diverse plante (ovăz, lucernă, ceapă).


Distins, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (distinge)

1. remarcabil, deosebit, eminent.

2. plin de distincţie; elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută).


Dog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dogue, engl. dog)

1. câine mare de pază, puternic, cu părul scurt şi lins, strălucitor, cu urechile drepte, ascuţite şi cu botul şi fruntea curbate.


Eclatant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éclatant)

1. strălucitor, impresionant, răsunător.