Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. strident, lat. stridens)
1. care emite un sunet intens; care este însoțit de un asemenea sunet; ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (prin ext.) neplăcut, supărător.
2. (despre culori) care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; bătător la ochi, țipător, distonant.
3. care iese în evidență în mod supărător; șocant.
4. (fig.) care produce o impresie neplăcută prin depășirea firescului, a obișnuitului et cetera; izbitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stridence)
1. însuşirea a ceea ce este strident.
2. sunet, culoare, ton etc. strident.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beatnik)
1. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cimbalo, fr. cymbale)
1. vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; chimval.
2. instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cinel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cinelli)
1. instrument muzical de percuţie din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désagréable)
1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discordant)
1. care distonează; nepotrivit; strident.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissonance, lat. dissonantia)
1. (muz.) asociere de sunete care impresionează neplăcut auzul.
2. întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie.
3. (p. ext.) lipsă de armonie, dezacord, stridenţă.