Rezultate secundare (Strigăt):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agami)
1. pasăre amazoniană, cât un fazan, care poate fi dresată şi dă alarma prin strigătul său.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. clamor, fr. clameur)
1. strigăt, chemare desperată pentru a-și exprima sentimentele, dispozițiile, pasiunile et cetera; urlet de protest.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. clamoroso)
1. strigător, chemător, deznădăjduit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. evoe, gr. euoi)
1. strigăt al bacantelor în onoarea lui Dionysos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exclamation, lat. exclamatio)
1. cuvânt, propoziţie, frază rostite cu o anumită modulaţie a vocii, prin care se exteriorizează o emoţie, un sentiment; strigăt.
2. figură de stil prin care atutorul exprimă, cu autorul unei exclamaţii (1), un sentiment puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hallali)
1. strigăt care anunţă prinderea iminentă a vânatului urmărit.
2. manifestare a bucuriei când adversarul este pe punctul de a muri.