Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angiotribe)
1. (med.) instrument chirurgical folosit în angiotripsie; pensă care se folosea în chirurgia vaselor și care consta în strivirea acestora pentru a asigura hemostaza imediată.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. contusionner)
1. a lovi o parte a corpului cu un obiect dur, strivind țesuturile profunde și provocând decolorarea pielii, fără a o rupe însă; a provoca o contuzie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. écraser)
2. (fig.) a distruge, a nimici; a umili.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écraseur)
1. instrument chirurgical format din două ramuri care se pot strânge, strivind între ele o porţiune de organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. martelage)
1. ciocănire a metalelor.
2. procedeu învechit de castrare prin strivirea cordonului testicular cu un ciocan special.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plongée)
1. scufundare în apă (prin sărituri).
2. (cinem.) filmare dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire.
3. taluz superior al unui parapet.
4. plonj.
5. mişcare de coborâre (rapidă) a unui avion.