Dictionar

Rezultate principale (Structuralism,):

Structuralism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. structuralisme)

1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale.

2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc.

3. gestaltism.


Rezultate secundare (Structuralism,):

Descriptivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (descriptiv + -ism)

1. manierism literar care acordă o importanţă exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive.

2. sistem de critică literară care, în loc de a se pronunţa asupra semnificaţiilor şi valorii operelor, se mărgineşte la o descriere a acestora.

3. curent în structuralismul lingvistic american care foloseşte metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal şi fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice.


Gestaltism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gestaltisme)

1. concepţie psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configuraţii integrale, realităţi primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraţionism, structuralism (3).


Structural, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. structural)

1. care aparține structurii, privitor la structură; care formează o structură.

2. care relevă din structuralism.

3. care studiază structurile, analizează elementele acestora.

4. (chimie) (sintagmă) formulă = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor ei în moleculă.

5. (geomorfologie) (despre o formă de relief) cu aspectul determinat de cel al rocilor rezistente.

6. (psihologie) care își propune descompună procesele mentale în elemente constitutive.


Structuralist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. structuraliste)

1. I. referitor la structuralism, propriu structuralismului.

2. care aderă la metodele structuralismului.

3. II. adept al structuralismului (curent al științelor umane care se inspiră din modelul lingvistic și înțelege realitatea socială ca un ansamblu formal de relații).