studiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. studium, it. studio)

1. acțiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate.
2. cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere.
3. însușire de cunoștințe științifice, învățătură.
4. materie de învățământ.
5. lucrare, operă științifică.
6. schiță a unui desen, a unei sculpturi proiectate.
7. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciții.

aborda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
3. a acosta.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.

acantologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthologie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul spinilor.

acarologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acarologie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul căpușelor și acarienilor.

acridologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acrido- + -logie)

1. parte a entomologiei care studiază lăcustele; studiul științific al lăcustelor.

acropatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropathologie)

1. studiu al maladiilor extremităţilor membrelor.

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.