Dictionar

Subdiviziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. subdivision)

1. parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot deja împărţit; subîmpărţire.

2. (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul.


Arondisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrondissement)

1. subdiviziune teritorial-administrativă a unui departament în Franţa.


Articol

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.

2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.

3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.

4. obiect de comerţ.

5. parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.

6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor.

7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.

8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program.


Biociclu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biocycle)

1. ciclu de viaţă evolutiv al unui organism.

2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii.

3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele.


Cadru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadre, (II) rus. kadri)

1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.

2. ramă.

3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.

4. pervaz.

5. (fig.) mediu, ambianţă.

6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.

7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.

8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.

9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).

10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.

11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.

12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.

13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.


Cent 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Cent, lat. centum)

1. (muz.) subdiviziune pentru măsurarea intervalelor, o sutime dintr-un semiton.


Centigrad, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centigrade, it. centigrado)

1. adj. împărţit într-o sută de grade.

2. adj., s. n. (subdiviziune) a suta parte dintr-un grad.