Rezultate secundare (Subit.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subit, lat. subitus)
1. (şi adv.) care se produce, pe neaşteptate, brusc; neprevăzut, inopinat.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. subito)
1. (muz.) subit, pe neaşteptate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brusque)
1. (şi adv.) care se produce pe neaşteptate; precipitat, subit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffée)
1. răbufnire subită şi trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc.
3. (rar) răbufnire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délitescent)
1. care prezintă delitescență.
2. (despre țesuturi) care are proprietatea de a se dezagrega prin absorbție de lichid.
3. (despre tumori) care dispare subit.
4. (despre un parazit) care este în incubație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. délitescence)
1. dezagregare a unui corp, ţesut etc. prin absorbţie de apă.
2. dispariţie subită a unei tumori, a unei inflamaţii.
3. perioada de incubaţie a unui parazit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. ictus)
1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric.
2. partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul.
3. (med.) atac morbid, subit; şoc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lipothymie)
1. pierdere subită şi trecătoare a cunoştinţei; leşin.