Dictionar

Rezultate secundare (Substantiv)):

Apelativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appellatif, lat. appellativus)

1. (substantiv) comun; nume calificativ.


Plurale tantum

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. plurale tantum)

1. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular.


Singulare tantum

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. singulare tantum)

1. (despre un substantiv) care are numai formă de singular; defectiv de plural.


Substantiviza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (engl. substantivize)

1. a face un cuvânt (diferit de substantiv) joace rolul gramatical al unui substantiv într-o propoziție; a (se) substantiva.