Rezultate principale (Substantiv):
Substantiv
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. substantif, lat. substantivum)
1. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, noţiuni abstracte etc.
2. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopseşte direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanţilor.
Rezultate secundare (Substantiv):
Substantiva
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. substantiver)
1. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza.
Substantival, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. substantival)
1. care ţine de substantiv.
2. cu valoare de substantiv.
3. (adv.) cu funcţie de substantiv.
Substantivat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. substantiva)
1. (gramatică) care este întrebuințat cu valoare de substantiv, care a devenit substantiv; substantivizat.
Substantivitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. substantivité)
1. afinitate a coloranţilor substantivi.
Substantiviza
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (engl. substantivize)
1. a face un cuvânt (diferit de substantiv) să joace rolul gramatical al unui substantiv într-o propoziție; a (se) substantiva.
Ablativ
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Abstract, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Adjectiv
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adiectivum, fr. adjectif)
1. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire.
Adjectival, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)
1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.
3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.
Adverbializa
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adverbialiser)
1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.
Agent, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.