cifotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyphotique)

1. (med.) referitor la cifoză; care este atins de cifoză.
2. (și substantivat) suferind de cifoză.

descriptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. descriptif, lat. descriptivus)

1. care descrie; care conține o descriere; descriptic.
2. care acordă o mare importanță descrierii, care se străduiește să descrie pentru a produce un efect.
3. (literatură) reprezentând oamenii sau lucrurile prin trăsăturile lor exterioare.
4. (expr.) geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește un mod de reprezentare plană a spațiului.
5. (lingvistică) care urmărește să descrie utilizarea efectivă, fără judecată normativă.
6. (substantivat) document care oferă o descriere detaliată a lucrărilor avute în vedere.

omniscient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. omniscient, lat. omnisciens)

1. care știe tot, sau pare să știe tot; atotștiutor.
2. (substantivat) Dumnezeu.

pectoral, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.n.  
Etimologie: (fr. pectoral, lat. pectoralis)

1. I. (anat.) care aparține pieptului, care privește pieptul.
2. se referă la medicamentele utilizate pentru a trata bronhiile și plămânii; care se folosește ca remediu în bolile de piept; care calmează țesuturile iritate ale aparatului respirator.
3. (și substantivat) mușchi ~ = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus.
4. care acoperă sau împodobește pieptul; care se poartă pe piept.
5. cruce ~ă = cruce purtată pe piept, suspendată de gât cu un lanț, de către anumiți demnitari ecleziastici, ca însemn al titlului lor.
6. se referă la aripioarele din față ale peștilor (ex. înotătoare ~e).
7. II. mușchi al pieptului (mușchi ~).
8. III. ornament sau protecție purtată pe piept.
9. pieptar de metal, piesă a armurii romane.
10. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei.

periodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périodique, lat. periodicus, gr. periodikos)

1. care revine, se repetă cu regularitate la anumite perioade.
2. care se referă la perioadă, privitor la perioadă.
3. (chimie) sistem ~ (al elementelor) = (mod de) clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor (masă atomică, număr atomic).
4. (chimie) tabloul (sau tabelul) ~ al elementelor = tabel în care figurează elementele chimice dispuse potrivit sistemului periodic.
5. (fizică) care se reproduce identic la intervale egale de timp.
6. (fizică) mișcare ~ă = mișcare a unei particule care, după un anumit interval de timp, revine la aceeași stare de mișcare.
7. (igienă) care este folosit de femeie în timpul menstruației sale (ex. absorbante ~e).
8. (mat.) fracție ~ă = fracție zecimală în care, după virgulă, aceleași cifre se repetă la infinit în aceeași ordine.
9. (mat.) funcție ~ă = funcție care admite o perioadă.
10. (patol.) care implică accese regulate.
11. (presă) publicație ~ă (și substantivat) = publicație care apare la intervale regulate, la date fixe.
12. (presă) constituit de acest gen de publicații (ex. presă ~ă).
13. (versif.) vers periodic = hexametru care cuprinde o alternanță de dactili și spondee.

scabios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scabieux, lat. scabiosus)

1. care se referă la scabie; care are caracteristicile scabiei.
2. (adesea substantivat) bolnav de scabie; râios.