Dictionar

Rezultate secundare (Subtil.):

Subtil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subtil, lat. subtilis)

1. care prinde şi redă cele mai fine nuanţe; fin, ascuţit, pătrunzător, ager.

2. greu de pătruns, de înţeles, datorită unei fineţi profunde.

3. care tratează despre chestiuni grele, abstracte.


Subtilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. subtilité, lat. subtilitas)

1. însuşirea a ceea ce este subtil.

2. (pl.) raţionament, judecată subtilă.


Alchimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. ştiinţă ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur şi argint şi aflarea unui leac. („elixirul vieţii”)2. subtilitate, analiză subtilă.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Alexandrinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)

1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.

2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.

3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.

4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.


Arguție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.

2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.


Astuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. astuzia)

1. şiretenie, viclenie, perfidie.

2. subtilitate, fineţe.


Astuţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. astuzioso, fr. astucieux)

1. şiret, viclean.

2. fin, subtil, ingenios.