Rezultate principale (Succes):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succés, lat. successus)
1. reuşită, izbândă; rezultat bun.
3. primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc.
Rezultate secundare (Succes):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. insuccés)
1. nerealizare a unei acțiuni, a unui obiectiv dorit sau intenționat; lipsă de succes; nereușită, eșec.
2. (antonime) succes, reușită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. successible)
1. (despre un grad de rudenie) care dă drept la moştenire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succession, lat. successio)
1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc.
2. (jur.) moștenire.
3. avere lăsată ca moștenire.
4. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor.
5. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat.
6. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Sukzession
5. RU сукцессия; следовaние; последовaтельность
6. HU szukceszió, egymásra következés
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT succesivus
4. DE allmählich; nachfolgend; aufeinanderfolgend; sukzessiv
6. HU folytatólagos, egymás után következő
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. succesif, lat. successivus)
1. (şi adv.) care se succedă neîntrerupt.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)
1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)
1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélogenèse)
1. succesiune a două generaţii (sporofitică şi gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (algoritmiza)
1. modelare a oricărui proces sau fenomen conform unui program riguros de procedee şi prescripţii succesive.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alterner, lat. alternare)
1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).