Dictionar

Rezultate principale (Succes):

Succes

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succés, lat. successus)

1. reuşită, izbândă; rezultat bun.

2. cu ~ = cu rezultate bune.

3. primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc.


Rezultate secundare (Succes):

Insucces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. insuccés)

1. nerealizare a unei acțiuni, a unui obiectiv dorit sau intenționat; lipsă de succes; nereușită, eșec.

2. (antonime) succes, reușită.


Succesibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. successible)

1. (despre un grad de rudenie) care drept la moştenire.


Succesiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succession, lat. successio)

1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc.

2. (jur.) moștenire.

3. avere lăsată ca moștenire.

4. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor.

5. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat.

6. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta.


Succesiune

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT succesio

2. FR succesion

3. EN succesion

4. DE Sukzession

5. RU сукцессия; следовaние; последовaтельность

6. HU szukceszió, egymásra következés


Succesiv

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT succesivus

2. FR successif; succédané

3. EN succesive; following

4. DE allmählich; nachfolgend; aufeinanderfolgend; sukzessiv

5. RU последовaтельный

6. HU folytatólagos, egymás után következő


Succesiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. succesif, lat. successivus)

1. (şi adv.) care se succedă neîntrerupt.

2. progresiv, treptat.


Ab intestat

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.


Acrescământ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)

1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.


Adventiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.

2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.

3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.

4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.

5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.

6. rădăcină = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.

7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.


Alelogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélogenèse)

1. succesiune a două generaţii (sporofitică şi gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.


Algoritmizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (algoritmiza)

1. modelare a oricărui proces sau fenomen conform unui program riguros de procedee şi prescripţii succesive.


Alterna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alterner, lat. alternare)

1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face revină succesiv.

2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).