Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. successeur, lat. successor)
1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcţie etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néobaroque)
1. adj. care aparţine unui stil succesor barocului.
2. s. n. curent şi stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. partage)
1. împărţire a unei moşteniri între persoanele îndreptăţite s-o stăpânească, făcută de o instanţă judecătorească sau de succesori între ei.
2. împărţeală.
3. folosirea aceluiaşi canal de frecvenţe de emisiuni de către mai multe staţii de radioemisiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pavlovien)
1. referitor la pavlovism; pavlovist.
2. care se datorează fiziologului Pavlov; referitor la lucrările, teoriile lui Pavlov și ale succesorilor săi; pavlovist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. pavlovist)
1. I. referitor la pavlovism; pavlovian.
2. care se datorează fiziologului Pavlov; referitor la lucrările, teoriile lui Pavlov și ale succesorilor săi; pavlovian.
3. II. adept al pavlovismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. péronisme, cf. Juan Peron, om politic argentinian)
1. doctrina politică a președintelui argentinian Juan Peron, sau a soției sale Eva Duarte de Peron, și a succesorilor acestora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réservataire)
1. adj., s. m. f. (moştenitor) care are dreptul la rezerva succesorală.
2. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.