Dictionar

succint, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. succinct, lat. succinctus)

1. (și adv.) exprimat pe scurt, cu puține cuvinte; sumar, concis, laconic.
 

autoreferat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după rus. автореферат)

1. expunere succintă făcută de autor asupra unei lucrări proprii.
2. rezumat, întocmit de autor, al principalelor rezultate ale lucrării de disertație pentru gradul de doctor sau candidat în știință.
 

brevitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brévité)

1. calitate a ceea ce este scurt, succint.
 

catehism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catéchisme, lat. catechismus, gr. katekhismos)

1. expunere succintă a principiilor unor doctrine religioase sub formă de întrebări și răspunsuri; (p. ext.) carte cuprinzând o asemenea expunere.
2. lucrare care expune esența unei doctrine, a unei concepții; credo.
 

concis, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concis, lat. concisus)

1. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat.
 

credo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. credo)

1. a treia parte a misei.
2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței.
3. (fig.) crez; profesiune de credință.
 

laconic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. laconique, lat. laconicus, gr. lakonikos)

1. (despre vorbire, stil) scurt, succint, concis, lapidar.
2. care se exprimă în cuvinte puține, dar pline de conținut.