Dictionar

dezrăsucire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. dezrăsuci)

1. faptul de a (se) dezrăsuci; desfacere dintr-o împletitură; (înv.) desucire.
 

axel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axel)

1. figură de patinaj artistic care comportă o săritură de răsucire a corpului patinatorului în jurul lui însuși.
 

ciclonastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclonastie)

1. însușire a plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul suportului.
 

circumvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonvolution)

1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus.
2. răsucire în spirală, rotire, învârtire.
 

contorsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contorsion, lat. contorsio)

1. răsucire a trupului sau a unei părți a acestuia; contractare violentă și involuntară a mușchilor.
 
 

convolvulacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convolvulacées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale care se cațără prin răsucire.