OK
X
suferință
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (suferi + -ință)
1.
durere
fizică
sau
morală;
suferire;
starea
celui
care
suferă.
2.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a-i
lipsi
cuiva
ceva.
-ALGIE
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (grec. algos „durere”)
1.
„durere,
suferință”.
calvar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calvaire, lat. calvarium)
1.
chin,
suferință;
durere
îndelungată,
supliciu.
derivativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)
1.
adj.
care
trage,
abate
ceva
în
altă
parte.
2.
s.
n.
mijloc
terapeutic
care
abate
și
ușurează
o
suferință;
(fig.)
leac,
remediu.
3.
adj.,
s.
n.
(lingv.)
(element)
cu
care
se
face
derivarea.
dezola
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. désoler, lat. desolare)
1.
a
provoca
suferință
extremă,
a
mâhni
adânc;
a
îndurera,
a
întrista,
a
deprima.
2.
(înv.)
(despre
localități,
regiuni)
a
devasta,
a
aduce
ruină
și
distrugere;
a
pustii.
3.
(antonime)
a
consola,
a
exulta.
epavă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. épave)
1.
coca
unei
nave
distruse
sau
naufragiate,
aruncată
de
mare
pe
uscat;
(parte
dintr-o)
navă
naufragiată
sau
eșuată.
2.
obiecte,
resturi
abandonate
pe
mare,
apoi
aruncate
pe
mal.
3.
vehicul
devenit
inutilizabil
din
cauza
unei
coliziuni,
prin
coroziune
sau
degradare;
mașină
distrusă
care
nu
poate
fi
reparată;
vehicul
ireparabil.
4.
(fig.)
(depr.)
persoană
care
a
căzut
într-o
stare
de
suferință
și
neputință
fizică
și
morală
extremă;
om
distrus,
ruinat
(fizic
și
moral).
indolor, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indolore)
1.
care
nu
doare;
care
nu
provoacă
durere,
suferință;
nedureros.
2.
(antonime)
dureros,
dolorific.