Dictionar

Rezultate secundare (Suflețele,):

Emanatist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. émanatiste)

1. care se bazează pe emanatism (teorie metafizică conform căreia totul în lume, inclusiv sufletele umane, emană dintr-un principiu suprem transcendent).

2. adept al emanatismului.


Furie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. furie, lat. furia)

1. mânie violentă, nestăpânită; violenţă.

2. (pl.) cele trei divinităţi ale infernului, care, în credinţele anticilor, chinuiau sufletele păcătoşilor.


Hades

Parte de vorbire: s. propriu
Origine: (fr. hadés)

1. (mitologie) nume dat după moarte „împărăției sufletelor”; infern.

2. (ortodoxia răsăriteană) iadul ca loc de așteptare pentru sufletele blestemate înainte de judecata de apoi, după care pot fi aruncați în gheenă.


Infern

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. infernus, it. inferno)

1. (mit.) locaș subpământean unde se credea rămân sufletele morților.

2. iad.

3. colecție de cărți licențioase, formând, în bibliotecile mari, o secție aparte unde accesul este limitat.

4. (fig.) atmosferă de dezordine și de confuzie; situație greu de suportat, viață chinuită.


Lemuri

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lemures, fr. lémures)

1. pl. (mit.) sufletele morţilor la romani; fantome ale morţilor, strigoi.


Limb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. limbe, germ. Limbus)

1. partea lățită a unei frunze, petale sau sepale; lamină.

2. marginea gradată a scării unui instrument de măsură.

3. marginea unui astru.

4. creastă marginală a unei formații anatomice circulare.

5. navă folosită în operații de limbare.

6. loc unde catolicismul presupune ar sta sufletele drepților decedați înainte de venirea lui Cristos și ale copiilor nebotezați.