OK
X
abiogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiogenèse)
1.
(biologie)
teorie
care
admite
generația
spontanee,
adică
apariția
vieții
din
materie
anorganică
neînsuflețită;
arhebioză.
2.
(antonim)
biogeneză.
acces
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)
1.
posibilitate
de
a
ajunge,
de
a
pătrunde
într-un
anumit
loc,
la
cineva
etc.;
intrare,
loc
pe
unde
se
pătrunde
undeva.
2.
(med.)
simptome
care
apar
brusc
și
determină
o
stare
acută
a
unei
boli.
3.
(fig.)
izbucnire
trecătoare
și
violentă
a
unei
stări
sufletești.
4.
(inform.)
proprietatea
sistemelor
de
memorie
de
a
permite
înregistrarea
și
regăsirea
informației.
afectivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affectivité)
1.
ansamblu
al
proceselor
afective.
2.
comportare
emotivă;
sensibilitate
sufletească.
aflicțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affliction, lat. afflictio)
1.
durere
profundă,
de
obicei
de
durată,
însoțită
de
depresie
sufletească
și
cauzată
de
un
eveniment
nefericit;
pedeapsă
directă.
anagogie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anagogie)
1.
elevația
sufletului
către
lucrurile
divine.
2.
interpretare
spirituală
și
mistică
a
Scripturilor.
3.
interpretare
a
Scripturii,
care
se
ridică
de
la
sensul
literar
al
textului
la
cel
alegoric
și
spiritual.
4.
figură
de
retorică
prin
care
se
trece
de
la
particular
la
general.
anamneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)
1.
(la
Platon)
explicare
a
cunoașterii
prin
reamintirea
ideilor
pe
care
sufletul
le-ar
fi
contemplat
într-o
existență
anterioară.
2.
rugăciune
care
se
face
în
timpul
unei
mise
la
catolici.
3.
totalitatea
antecedentelor
unei
boli,
obținute
de
medic
prin
interogarea
bolnavului.