afectivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. ansamblu al proceselor afective.
2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.

aflicțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affliction, lat. afflictio)

1. durere profundă, de obicei de durată, însoțită de depresie sufletească și cauzată de un eveniment nefericit; pedeapsă directă.

ataraxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataraxie)

1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice.
2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții.

confortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confortable)

1. care oferă confort; comod.
2. (fig.) care asigură o liniște sufletească; important, considerabil.

considerativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. considératif)

1. care consideră, care reflectă.
2. stare ~ă = stare sufletească de observare și meditație; expresie ascetică desemnând starea unui suflet care reflectă.

conștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale.
2. gândire, spirit.
3. faptul de a-și da seama; înțelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.