Dictionar

suflu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. souffle)

1. agitare a aerului (produsă de vânt).
2. presiune violentă produsă de gazele unui exploziv.
3. zgomot cardiac care se observă în anumite boli de inimă, asemănător cu zgomotul unor foale.
 

suflură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. soufflure)

1. defect de turnare a unor piese de metal dintr-un mic gol produs de gazele degajate în timpul solidificării.
 

amforism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amphorisme)

1. (med.) însușirea de a produce zgomote amforice; suflu amforic.
 

constricție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constriction, lat. constrictio)

1. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată).
2. mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic.
 

efluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effluve, lat. effluvium)

1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.
 

fluid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluide, lat. fluidus)

1. adj. (despre corpuri) care curge.
2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2).
3. s. n. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici.
4. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație.
 

fonoarteriografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonoartériographie)

1. metodă de înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice.
 

olivă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. oliva, fr. olive, germ. Olive)

1. piesă în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal.
2. (arhit.) ornament în formă alungită, asemănător unei măsline.
3. formație anatomică proeminentă și rotunjită.
4. proeminență rotunjită în partea superioară și laterală a bulbului rahidian.
5. (înv.) fruct al măslinului; măslină.