Dictionar

Mizerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. miseria, fr. misère)

1. stare de sărăcie extremă.

2. aspect exterior care dovedeşte o mare sărăcie; stare vrednică de plâns.

3. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, şicane.


Poane

Parte de vorbire: s.f. pl. (I. reg.; II. înv.)
Origine: (I. ngr. πονος; II. nec.)

1. I. necazuri, supărări, neplăceri.

2. II. pleavă.


îmbolnăvire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. îmbolnăvi)

1. faptul de a (se) îmbolnăvi; îmbolnăvit.

2. căpătare a unei boli; infectare, molipsire.

3. (fig.) provocare a supărării cuiva.