Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. supplément, lat. supplementum)
1. ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos.
2. ~ul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180º.
3. tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. supllémenter)
1. a completa, a adăuga, a împlini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. supplémentaire)
1. care se adaugă (la ceva); folosit ca supliment.
3. unghi ~ = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180º; ore ~e = ore de muncă efectuate peste norma obişnuită.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)
1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Parte de vorbire: adj. inv., adv., s., interj.
Origine: (fr., lat. bis)
1. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat.
2. interj. exclamaţie prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc.
3. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bissextil, lat. bissextilis)
1. an ~ = an care, la fiecare patru ani, include o zi suplimentară; an bisect.
2. (rar) zi ~ă = ziua suplimentară dintr-un an bisect (29 februarie).