Dictionar

suplu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. souple)

1. (despre ființe) cu mișcări grațioase; mlădios; (despre lucruri) flexibil, elastic.
2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil, docil.
 

alert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. care este vigilent, atentiv.
2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.
 

antilopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei.
 

elastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élastique, lat. elasticus)

1. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde.
2. (despre ființe) mlădios, suplu.
3. (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate.
4. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc.
 

felin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. félin)

1. care aparține familiei felidelor.
2. (fig.) suplu, grațios.
3. s. f. pl. felide.
 

flexibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flexible, lat. flexibilis)

1. adj. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu.
2. (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil.
3. (despre părți de vorbire) care are flexiune; flexionar.
4. (despre un apartament) cu structură variabilă.
5. s. n. grup de lamele flexibile de cupru, în legăturile electrice.
 

maleabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. malléable)

1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subțiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat.
2. (fig.) mlădios, suplu.
3. (despre oameni) adaptabil; docil.