Dictionar

Rezultate principale (Suporta):

Suporta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. supporter, lat. supportare)

1. a îndura, a suferi, a răbda.

2. a da voie, a permite, a tolera.

3. a sprijini, a susţine o greutate.

4. a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligaţii băneşti).


Rezultate secundare (Suporta):

Suportabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. supportable)

1. care se poate suporta.


Suportabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. supportability)

1. însuşirea de a fi suportabil, tolerabil; capacitatea de a putea suporta.

2. (inf.) faptul, pentru software sau hardware, de a fi acceptat de sistemul de operare, de a fi compatibil cu acesta.

3. (anton.) insuportabilitate.


Suportare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (suporta)

1. acțiunea de a suporta.


Atroce

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. atroce, lat. atrox)

1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.

2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.

3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.


Calcifug, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calcifuge)

1. (despre plante) care nu suportă solurile calcaroase; care nu poate crește pe solurile calcaroase; calcifob.


Compatibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compatibilité)

1. faptul, însuşirea de a fi compatibil.

2. (lingv.) însuşirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezenţa unei categorii gramaticale.

3. (log.) raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc.

4. (mat.) proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil.

5. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate.

6. (antonime) incompatibilitate, necompatibilitate.


Consolabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolable)

1. care poate fi consolat.

2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.

3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.


Derrick

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. derrick)

1. şarpantă de metal care suportă aparatul de foraj al unui puţ petrolier; turla sondei.


Digera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. digérer, lat. digerere)

1. a mistui alimentele.

2. (fig.) a înghiţi, a suporta lucruri plictisitoare, greoaie.