Dictionar

suporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. supporter, lat. supportare)

1. a îndura, a suferi, a răbda.
2. a da voie, a permite, a tolera.
3. a sprijini, a susţine o greutate.
4. a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligaţii băneşti).
 

suportabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. supportable)

1. care se poate suporta.
 

suportabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. supportability)

1. însuşirea de a fi suportabil, tolerabil; capacitatea de a putea suporta.
2. (inf.) faptul, pentru software sau hardware, de a fi acceptat de sistemul de operare, de a fi compatibil cu acesta.
3. (anton.) insuportabilitate.
 

suportare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (suporta)

1. acțiunea de a suporta.
 

atroce

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., it. atroce, lat. atrox)

1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.
 

calcifug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calcifuge)

1. (despre plante) care nu suportă solurile calcaroase; care nu poate crește pe solurile calcaroase; calcifob.
 

compatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compatibilité)

1. faptul, însuşirea de a fi compatibil.
2. (lingv.) însuşirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezenţa unei categorii gramaticale.
3. (log.) raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc.
4. (mat.) proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil.
5. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate.
6. (antonime) incompatibilitate, necompatibilitate.
 

consolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolable)

1. care poate fi consolat.
2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.
3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.
 

derrick

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. derrick)

1. şarpantă de metal care suportă aparatul de foraj al unui puţ petrolier; turla sondei.
 

digera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. digérer, lat. digerere)

1. a mistui alimentele.
2. (fig.) a înghiţi, a suporta lucruri plictisitoare, greoaie.