Dictionar

Suprapopula

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surpeupler)

1. (despre oraşe, regiuni) a-şi spori populaţia peste limitele normale.


Suprapopulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surpopulation)

1. mare concentrare a populaţiei într-un oraş, într-o regiune etc.

2. (biol.) existenţa unei densităţi excesive de organisme pe o anumită arie.

3. ~ relativă = excedent al populaţiei muncitoreşti în raport cu necesităţile de forţă de muncă ale capitalului.


Aglomera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.

2. (despre oraşe) a se suprapopula.

3. tr. a lega între ele părţile componente ale unui material.


Aglomerat

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.

2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.

3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.

4. îngrămădire de materiale vulcanice.

5. produs obţinut prin aglomerarea minereurilor.


Darwinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. darwinisme)

1. concepţie evoluţionistă potrivit căreia speciile animale şi vegetale se transformă treptat unele în altele ca urmare a interacţiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulaţie, lupta pentru existenţă şi selecţia naturală.

2. ~ social = concepţie sociologică din a doua jumătate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existenţă şi ale selecţiei naturale la viaţa socială.


Malthusianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malthusianisme)

1. teorie social-politică potrivit căreia populaţia ar creşte în proporţie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistenţă sporesc doar în proporţie aritmetică, aşadar cauzele suprapopulaţiei şi mizeriei maselor ar fi de ordin natural.


Neomalthusianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-malthusianisme)

1. doctrină burgheză contemporană care reia teoria lui Malthus a pretinsei suprapopulări a globului, propunând soluţii de exterminare în masă a populaţiei.


Aglomerare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglomera)

1. acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei.

2. (concr.) grup compact (și numeros).

3. îngrămădire.

4. (d. un loc) suprapopulare.

5. unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant.

6. încărcare a programului de muncă.