Dictionar

Rezultate secundare (Suprasaturat,):

Suprasaturat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. sursaturé)

1. (despre soluţii sau gaze) în stare de saturaţie.

2. (fam.) sătul peste măsură.


Suprasaturaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sursaturation)

1. stare a unei soluţii în care concentraţia substanţei dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturaţiei.

2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură.


Peroxid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. peroxyde)

1. oxid suprasaturat cu oxigen.


Saţietate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satiété, lat. satietas)

1. saţ, saturaţie; îmbuibare.

2. plictiseală, oboseală, dezgust provocat de suprasaturaţie; saturaţie (2).


Suprasatura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sursaturer)

1. a obţine o soluţie suprasaturată.

2. (fam.) a sătura peste măsură, a îmbuiba.


Trenă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. traîne)

1. partea din spate a unei rochii care se târăşte pe jos.

2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturaţi din mediul gazos străbătut.