Dictionar

suprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. supprimer, lat. supprimere)

1. a interzice; a nimici; a înlătura.
2. a face să dispară.
3. (fam.) a ucide; a extermina.
4. a da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post).
5. a renunța (la ceva); a elimina.
 

suprimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. supprimable)

1. care se poate suprima.
 

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).
 

abolițiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

abrogație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrogation, lat. abrogatio)

1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.
 

afereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut.
 

algostază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algostase)

1. suprimare sau diminuare a senzației de durere.