Dictionar

suspenda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. suspendre, lat. suspendere)

1. a atârna; a suspensiona.
2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate.
3. (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale.
4. (fig.) a interzice, a suprima (temporar).
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

abjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească.
 

amenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără” + men „lună” + rhein „a curge”)

1. absența, suspendarea sau încetarea ciclului menstrual la o femeie adultă.
 

anideație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anidéation)

1. dispariție totală a procesului gândirii, a fluxului ideativ.
2. absența sau suspendarea temporară a oricărui proces de gândire.
 

arcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcade)

1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite.
 

armistițiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. armistitium, fr. armistice)

1. suspendare temporară a ostilităților.