Dictionar

Rezultate principale (Sustragere,):

Sustragere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. sustrage)

1. acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei, sustracțiune; furt.

2. folosirea șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal; eschivare.

3. operație inversă a adunării prin care se scade un număr din altul; scădere.


Rezultate secundare (Sustragere,):

CLEPTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. clepto-, klepto-, cf. gr. kleptes „hoț”)

1. „furt, sustragere”.


Evaziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évasion, lat. evasio)

1. evadare.

2. sustragere de la anumite obligaţii.

3. ~ fiscală = sustragere de la obligaţiile fiscale.


Recuzație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. récusation, lat. recusatio)

1. acțiunea de a (se) recuza și rezultatul ei; recuzare.

2. acțiunea de a refuza un judecător, expert etc. suspectat de părtinire.

3. sustragere de la ceva.

4. (var.) recuzațiune.


Sustracţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. soustraction)

1. acțiunea de sustragere, furt, eschivare.

2. infracțiunea de a scoate o piesă dintr-un dosar.

3. ~ de minor = ridicare ilegală a unui minor de la persoana care exercită autoritatea părintească.


Eschivare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. eschiva)

1. acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei; eschivat.

2. evitare a unei dificultăți; sustragere de la îndeplinirea unei obligații.

3. evitare a unei lovituri a adversarului printr-o eschivă.

4. retragere pe furiș.


Dijmuire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (dijmui)

1. acțiunea de a dijmui și rezultatul ei; (înv.) dijmuială, (înv.) dijmuit.

2. strângere a dijmei; încasare a taxei.

3. însușire abuzivă; sustragere, furt.

4. (fig.) (cu referire la epidemie) decimare.

5. (var.) (înv.) dicimuire.