Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talc, germ. Talk)
1. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talquage)
1. introducere a pudrei de talc în diverse cavităţi ale organismului pentru a provoca o simfiză.
Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (tâlc + -os)
1. (despre oameni) care istorisește cu plăcere; care povestește cu talent, frumos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (talc + -os, cf. fr. talqueux)
1. care conține talc; care este făcut din talc.
2. care este de natura talcului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talcose)
1. pneumopatie profesională datorată înhalării pulberii de talc.
Parte de vorbire: vb. tr. (pop.)
Origine: (slv. таъковати)
1. a explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc.; a tălmăci.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (v. tâlcui)
1. acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pastel, it. pastello)
1. s. n. creion colorat, moale, pentru desen, din pigmenți pulverizați amestecați cu talc și gumă arabică.
2. desen cu astfel de creioane.
3. poezie descriptivă cu fond liric, în care este înfățișat un peisaj.
4. lucrare muzicală lirică, amintind de un pastel sau compusă pe cuvintele acestuia.
5. adj. inv. (despre culori, desene) în tonuri pale; delicat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. significatif)
1. care scoate ceva în evidenţă, cu un înţeles precis.
2. care are o semnificaţie, plin de înţeles, cu tâlc; expresiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéatite, germ. Steatit)
1. varietate fibroasă şi compactă de talc, albă-verzuie, în rocile metamorfice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talquage)
1. introducere a pudrei de talc în diverse cavităţi ale organismului pentru a provoca o simfiză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talcose)
1. pneumopatie profesională datorată înhalării pulberii de talc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. torturer)
1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui.
2. (fig.; despre stări sufleteşti) a obseda, a frământa mintea, a nelinişti.
3. (fig.) a forţa (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.).