Dictionar

Rezultate secundare (Tâlhar,):

Tâlhărire

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (vb. tâlhări)

1. faptă de tâlhar; tâlhărie.


Apaş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apache)

1. (pl.) indieni din Texas.

2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar.


Bandit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.

2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.

3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.


Banditesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bandit + -esc)

1. de bandit; propriu bandiților; tâlhăresc, gangsteresc.


Banditism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. banditisme)

1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.

2. act, faptă violentă săvârşită de o bandă; tâlhărie.


Brigand

Parte de vorbire: s.m. (franțuzism)
Origine: (fr. brigand)

1. cel care practică de obicei brigandajul; hoț, tâlhar de drumul mare.

2. (prin ext.) om necinstit.


Brigandaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brigandage)

1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.