Rezultate secundare (Tâlhar,):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (vb. tâlhări)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apache)
2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)
1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bandit + -esc)
1. de bandit; propriu bandiților; tâlhăresc, gangsteresc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. banditisme)
1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.
2. act, faptă violentă săvârşită de o bandă; tâlhărie.
Parte de vorbire: s.m. (franțuzism)
Origine: (fr. brigand)
1. cel care practică de obicei brigandajul; hoț, tâlhar de drumul mare.
2. (prin ext.) om necinstit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brigandage)
1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.