OK
X
dolent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dolent, lat. dolens)
1.
care
se
simte
nefericit
și
manifestă
un
aer
plângător
sau
o
voce
plângătoare;
plângăreț;
tânguitor,
trist,
jalnic.
lamento, -uri
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. lamento)
1.
(muz.)
piesă
vocală
în
vechea
operă
italiană,
cu
caracter
trist,
tânguitor.
2.
(etnologie)
practica
folclorică
a
„bocitului”,
ritual
larg
răspândit
în
toate
colțurile
lumii,
constând
în
a
exprima
durerea
pentru
moartea
unei
persoane
în
forme
stabilite
tradițional
(plânsete,
strigăte
et
cetera).
3.
(la
pl.)
expresie
insistentă
a
durerii;
lamentație;
plânsete.
tânjitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (tânji + -tor)
1.
care
tânjește;
slab,
bolnav.
2.
plin
de
dor,
duios,
galeș.
3.
plin
de
jale,
de
tristețe;
tânguitor.
4.
(fig.)
care
este
lipsit
de
vlagă;
ofilit;
veștejit.
lament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. lamentum)
1.
strigăte
însoțite
de
plânsete,
care
exprimă
durerea,
amărăciunea
sau
suferința,
mai
ales
morală;
lamentare,
lamentație.
2.
(fig.)
sunet
tânguitor
produs
de
instrumente
muzicale;
tânguire.
3.
(desuet;
concret.)
reclamație.