Dictionar

Rezultate secundare (Tăcut,):

Silenţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. silencieux, lat. silentiosus)

1. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot.

2. califică lucrurile care nu fac zgomot sau care fac puțin zgomot.

3. califică o persoană care vorbește puțin, care de obicei tace; tăcut, liniștit.

4. califică locurile nezgomotoase.


Tacit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tacite, lat. tacitus)

1. (despre o înţelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînţeles.


Taciturn, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. taciturne, lat. taciturnus)

1. care vorbeşte puţin, tăcut din fire.