Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipenne, lat. bipennis)
2. s. f. secure romană cu două tăişuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fleuret, germ. Fleurett)
1. armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiş, în exerciţiile de scrimă.
2. probă de scrimă practicată cu această armă.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. fraise)
1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax.
3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. gladium)
1. spadă romană scurtă şi lată, cu două tăişuri paralele şi vârf triunghiular.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. spada)
1. armă albă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge.
2. (sport) armă formată dintr-o lamă îngustă de oțel și mâner, folosită la scrimă; (prin ext.) probă de scrimă care se practică cu această armă.
3. (sport) una dintre cele trei arme ale scrimei, disciplina care folosește această armă.
4. (sintagmă) film de capă și ~ = film de aventuri eroice și cavalerești a cărui acțiune se plasează în epoca medievală.
5. (înv.; expr.) ~da (sabia) lui Damocles = un pericol care poate apărea în orice moment.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (v. ascuți)
1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înţepător, muchiat, tăios.
2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.
3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.
4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
7. (despre sunete, glas, râs) strident.