Parte de vorbire: s.m.
Origine: (clanță + -ău)
1. om care vorbește mult și adesea pe un ton impulsiv, agresiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thaumaturge)
1. cel care pretinde că poate face minuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thaumaturgie)
1. pretinsă putere de a face minuni; magie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. taur/o/-, cf. lat. taurus, gr. tauros)
1. „taur”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. taurino, fr. taurin)
1. din familia taurului, care aparţine taurinelor.
2. care evocă taurul prin aspectul său fizic.
3. referitor la jocurile care utilizează tauri (coridă).
4. (figurat) puternic (ca un taur).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. taurine)
1. acid organic prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în ţesutul pulmonar şi în muşchi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinobacillose)
1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie şi abcese.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., sp. aficionado)
1. amator de lupte cu tauri; (prin ext.) persoană care este pasionată de ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. afrikander)
1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri.
2. rasă de taurine cu cocoaşă, originară din Africa de Sud.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. assomeur)
1. cel care execută operaţia de asomare (într-un abator).
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)
1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.