cartier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quartier)

1. parte a unui oraș, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unități militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porțiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porțiune a unei vergi, între bază și capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.

castru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castrum)

1. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană.

jamboree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. jamboree)

1. întâlnire internațională a cercetașilor; reuniune în tabără a unor organizații de cercetași (din mai multe țări).
2. spectacol de divertisment, în America, de durată lungă, care cuprinde numere foarte variate ca gen.

lagăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lager)

1. tabără.
2. totalitatea statelor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice, pentru o anumită formă de societate („lagărul socialist” și prin extindere - în viziunea socialistă: „lagărul capitalist”).
3. loc de internare a prizonierilor de război sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului.
4. organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier.

pretoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. praetorium, fr. prétoire)

1. reședința pretorului roman; loc unde acesta își exercita funcția.
2. prefect al ~lui = comandant al gărzii pretorienilor.
3. loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului.

stindard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stendardo)

1. steag de război; drapel.
2. (fig.) tabără, front.
3. (fig.) simbol de luptă, de înfrățire.
4. porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare.