Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (tabiet + -os)
1. (persoană) cu tabieturi; tabietliu, (înv.) tabietgiu.
2. (om) pedant; tabietliu, (înv.) tabietgiu.
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (tabiet + -giu)
1. (persoană) cu tabieturi; tabietliu, (înv.) tabietos.
2. (om) pedant; tabietliu, (înv.) tabietos.