Dictionar

epitalam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)

1. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii.
 

TALAM(O)-, -talam

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. thalam/o/-, -thalame, cf. lat. thalamus, gr. thalamos)

1. „receptacul vegetal, talamus”.
 

talamencefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thalamencéphale)

1. regiune mediană a creierului în care elementul principal îl constituie talamusul.
 
 

TALAMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. thalamos „pat nupțial, dormitor”)

1. „talamus, talamic”.
 

talamotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thalamotomie)

1. suprimare chirurgicală a unor conexiuni ale talamusului.
 
 
 

spinotalamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spinothalamique, engl. spinothalamic)

1. care aparține măduvei spinării și talamusului.
2. fascicul ~ = fibre nervoase, care străbat măduva spinării, bulbul și pedunculii cerebrali, ajungând în talamus.
 

TALAM(O)-, -talam

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. thalam/o/-, -thalame, cf. lat. thalamus, gr. thalamos)

1. „receptacul vegetal, talamus”.
 

talamencefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thalamencéphale)

1. regiune mediană a creierului în care elementul principal îl constituie talamusul.
 

talamotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thalamotomie)

1. suprimare chirurgicală a unor conexiuni ale talamusului.