Dictionar

Rezultate secundare (Tam,):

Bantam

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bantam)

1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.

2. (box) categoria „cocoş” (boxeri cu o greutate între 51 şi 54 kg).


Hipopotam

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hippopotame)

1. pahiderm amfibiu, erbivor, mare şi greoi, cu picioarele scurte, care trăieşte în fluviile şi lacurile din Africa ecuatorială.

2. (fam.) om masiv.


POTAMO-, -potam

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. potamo-, -potame, cf. gr. potamos)

1. „fluviu, râu”.


Tam-tam

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tam-tam)

1. instrument muzical de percuție, asemănător gongului, dar mai mare și cu un timbru mai grav.

2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălțimi diferite; muzica executată.

3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm.

4. (fig.) protest zgomotos.


Tămăduicios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (tămădui + -cios)

1. care se poate tămădui, vindeca; vindecabil, (înv.) vindecăcios.

2. (antonim) nevindecabil.


Tamandua

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tamandua)

1. animal nocturn, arboricol sau tericol, cu coada prehensilă, din America de Sud, care se hrăneşte cu furnici şi termite; furnicar american.


Abdica

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.

2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.

3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.

4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Ab intestat

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.


Ablastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.

2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Absolvent, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)

1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.