Rezultate principale (Tamburina,):
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. tambouriner)
1. a cânta la tobă sau la tamburină; a tambura.
2. a produce un sunet al cărui ritm este similar cu cel al tobei, lovind în mod repetat un obiect dur; a tambura.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tambourin, it. tamburino)
1. (instrument muzical) tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte şi cu plăcuţe metalice sau clopoţei pe margine, la care sunetele se obţin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna.
Rezultate secundare (Tamburina,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. farandole)
1. dans popular de origine provensală (cu acompaniament de flaut şi tamburină, în mişcare moderată), pe care mai multe persoane îl execută ținându-se de mână și formând un lanț; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galoubet)
1. mic flaut, drept, cu trei orificii, răspândit în Provence şi Languedoc, acţionat cu mâna stângă în timp ce dreapta bate o tamburină.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( sp. jota)
1. dans popular spaniol de perechi, cu mişcare rapidă, la care perechile dansează faţă în faţă pe loc, în acompaniament de castaniete, chitară, tamburină etc.; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. tamburare)
1. tr. a lustrui suprafaţa pieselor cu un abraziv.
2. intr. a bate în tobă; (p. ext.) a bate uşor şi ritmic în ceva; a tamburina.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. tambouriner)
1. a cânta la tobă sau la tamburină; a tambura.
2. a produce un sunet al cărui ritm este similar cu cel al tobei, lovind în mod repetat un obiect dur; a tambura.