Dictionar

Tandreţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tandresse)

1. afecţiune plină de delicateţe, de duioşie, de gingăşie.


Amoreza

Parte de vorbire: vb. refl. (învechit)
Origine: (amorez)

1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se înamora.

2. a se ~ lulea = a se îndrăgosti la nebunie.


Dorlota

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dorloter)

1. a înconjura cu grijă atentivă și tandrețe; a alinta, a răsfăța, a cocoloși (pe cineva).


înamora

Parte de vorbire: vb. refl. (învechit)
Origine: (după fr. s’enamourer)

1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se amoreza.


Tandru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tandre)

1. care manifestă sau denotă tandreţe; duios, gingaş.


Drăgăstos

Parte de vorbire: s.
Origine: (dragoste + -os)

1. plin de dragoste, de tandrețe; iubitor, afectuos.


Affeto

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affetto)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) cu grație, tandrețe, lentoare; affettuoso.

2. (loc. adv.) con ~ = cu simțire, expresiv, cu expresie.

3. (var.) affetto.