Dictionar

Rezultate secundare (Tare;):

Abilitare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abilita)

1. acțiunea de a abilita și rezultatul ei; (înv.) abilitațiune.

2. acordare a unui grad, a unui drept; (prin ext.) recunoaștere a calificării unei persoane.

3. (jur.) capacitatea juridică de a exercita anumite puteri, de a îndeplini anumite acte; împuternicire pentru o acțiune juridică.


Abreviaţie; prescurtare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT abbreviatio

2. FR abréviation; abrégement

3. EN abbreviation

4. DE Abkürzung

5. RU сокращение

6. HU rövidítés


Absentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absenta)

1. lipsă a unei persoane din locul în care trebuia se afle; absență.

2. (antonim) prezență.


Acceptare

Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)

1. acţiunea de a accepta.

2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.

3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.


Acostare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. acosta)

1. acțiunea de a acosta.

2. acostat.

3. (mar.) manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas.

4. fig. faptul de a opri pe cineva din drum, adresându-i-se în mod supărător.


Acreditare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)

1. acţiunea de a acredita.

2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.


AB-, ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Abate (1)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.