candelabru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candélabre, lat. candelabrum)

1. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan.

capelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)

1. biserică mică, paraclis.
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare.
5. grup de coriști.
6. orchestră de proporții reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere.

mansardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mansarde)

1. etaj situat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință.

panou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panneau)

1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj.
2. ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții.
3. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor.
4. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet.
5. ~ de tragere = țintă în formă de panou, pentru trageri.
6. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc.

pateră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. patère, lat. patera)

1. (ant.) vas ritual din bronz sau lut, în formă de cupă evazată, cu sau fără mâner, folosit la libații.
2. suport mural în formă de picior de cupă folosit pentru a ține perdelele sau pentru a agăța hainele; cârlig pentru agățat hainele; cuier.
3. (electricitate) suport pentru un corp de iluminat, din lemn sau metal, fixat pe perete sau tavan; rozetă.

plafon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plafond)

1. tavan.
2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.).
3. nivel de altitudine.
4. înălțime maximă pe care o poate atinge un avion.
5. altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori.