angular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angulaire, lat. angularis)

1. care formează un unghi, în formă de unghi; unghiular.
2. situat la sau aproape de un unghi.
3. (geom.) care se măsoară printr-un unghi.
4. piatră ~ă = piatră, în general de dimensiuni mari, situată la colțurile unei clădiri și având un rol cheie în susținerea acesteia; (fig.) temelie, element fundamental.

bazament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basamento)

1. piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană).
2. temelie, bază.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

epactă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épacte, cf. grec. ἐπακταί „[zile] adăugate”)

1. număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să concorde cu anul solar; utilizarea sa principală este în determinarea datei de Paște.
2. vârsta în zile a lunii la 1 ianuarie, ziua când ea este nouă, fiind notată cu zero; (înv.) temelie.
3. (var.) epahtă.

fundament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fondement, lat. fundamentum)

1. temelie a unei construcții, fundație.
2. placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice.
3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei.

fundație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fondation, lat. fundatio)

1. temelie, bază a unei construcții, mașini, a unui utilaj etc.
2. materia peste care se aplică îmbrăcămintea unui drum.
3. fond, bunuri donate pentru o operă de interes obștesc.
4. instituție, așezământ creat din astfel de fonduri.