tempera 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tempera)

1. procedeu în tehnica picturii prin amestecarea culorii cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase; culoarea însăși.
2. pictura realizată.

tempera 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tempérer, lat. temperare)

1. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli.

temperament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tempérament, lat. temperamentum)

1. ansamblul particularităților legate de latura dinamică și energetică a activității psihice a unei persoane, având o bază ereditară și exprimându-se stabil în comportament; fire.
2. energie vitală, impetuozitate, elan.

temperamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. temperamental)

1. care aparține temperamentului, referitor la temperament, de temperament.
2. plin de energie, de elan, de pasiune; temperamentos.

temperamentos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (temperament + -os)

1. cu temperament, plin de temperament; plin de energie, de elan, de pasiune; temperamental.

temperando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. temperando)

1. (muz.) moderând, reținând (mișcarea).

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acvastat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquastat)

1. termostat pentru limitarea temperaturii apei într-un cazan.

aerogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogramme)

1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși.
2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.

aerometeorograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerometeorograph)

1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variațiilor presiunii, temperaturii și umidității aerului.

algiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algidité)

1. scădere mare a temperaturii corpului.

algor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. algor)

1. (med.) senzație de frig.
2. (med.) ~ mortis = procesul fizico-biologic de reducere a temperaturii corpului după moarte, până atinge temperatura mediului înconjurător.