Dictionar

Rezultate principale (Teologie,):

Teologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théologie, gr., lat. theologia)

1. disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii.

2. ~ dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om.


Rezultate secundare (Teologie,):

Astroteologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrothéologie)

1. (religie) doctrină în care existența lui Dumnezeu este stabilită pe baza dovezilor din astronomie.


Iteologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. itéologie)

1. studiu ştiinţific al salciei.


Osteologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ostéologie)

1. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie.


Apologetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apologétique)

1. adj. care conţine o apologie.

2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului.

3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.


Ascetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascétique)

1. adj. de ascet.

2. s. f. ramură a teologiei care studiază viaţa şi operele marilor asceţi creştini.


Cristologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. christologie)

1. parte a teologiei creştine care tratează despre persoana lui Cristos şi despre raporturile sale cu Dumnezeu şi cu umanitatea.


Dogmatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

1. adj. referitor la dogme; cu caracter de dogmă.

2. care respectă cu stricteţe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare.

3. mărginit, închistat în dogme.

4. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme.

5. s. m. f. dogmatist.


Ecleziologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecclésiologie)

1. ramură a teologiei care tratează despre biserică.


Emanaţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. émanationnisme)

1. (teologie) ideea totul emană din altceva și lucrurile originale și cele mai perfecte emană direct de la Dumnezeu; emanatism.